Putem fi considerati ecologisti, dar are în egală măsură credem in progres cât și ca relația dintre tradiție și progres este una naturală: ”bine înfipt cu rădăcinile în tradiție te poți ridica la orice nivel, însă fără o bază solidă orice construcție e vremelnică și orice înălțare derizorie”.
Pe scurt viziunea noastra poate fi sintetizată în 3 direcţii principale, fiecare din ele compusă din câteva atribute ideologice. Toate cele trei dimensiuni au însă în centrul atenției omul. Prima direcție sintetizează relatia dintre om și stat, a doua dimensiune tratează cultura ca principal factor de dezvoltare, iar a treia dimensiune sintetizează relația dintre om și mediu, înțelegând prin acesta totalitatea factorilor ce interacționează direct cu omul.
În cele ce urmează vom prezenta elementele esențiale ale celor trei direcții: Om-Cultură-Mediu
Prima dimensiune majoră are în vedere omul din prisma drepturilor, libertății și nevoilor acestuia. De fapt, pentru noi omul constituie scopul în sine. Celelalte dimensiuni nu fac decât să susțină, să completeze și să dezvolte aceasta dimensiune.
Problema „Omului” este des abordată în politică. De cele mai multe ori însă, „Omul” se confundă cu „populația”, iar aceasta cu o „masă de manevră”. Ce ne diferențiază este faptul că punem individul mai presus de stat, interesul colectiv sau de grup. Prea des sub masca interesului colectiv au fost sacrificate drepturi fundamentale ale individului. Prea multe generații au fost considerate „generații de sacrificiu” ale căror interese au fost sacrificate sub pretextul bunăstării ipotetice a generațiilor viitoare. Viziunea noastra asupra omului este bine ancorată în prezent, și are în vedere ce se poate face pentru om acum pentru bunăstarea lui acum fără a pierde din vedere generațiile viitoare.
Obligațiile și constrângerile la care este supus individul pot să provină numai din interacțiunea cu ceilalți indivizi și din coliziunea cu drepturile acestora, în sensul că drepturile și libertatea unui individ nu pot să încalce drepturile fundamentale ale altui individ, statului revenindu-i rolul de a asigura individului toate condițiile de care acesta are nevoie pentru a viețui și de a se dezvolta.
În acest context, individului îi revin anumite drepturi ce pentru stat constituie obligații, cum ar fi:
Dreptul la viață și la securitate personală – statului revenindu-i obligația de a-l proteja pe individ de orice amenințare internă sau externă, cât și de a-l informa despre riscurile la care se expune prin anumite decizii pe care le ia singur. Statul se obligă să aibă în mod deosebit grijă de resursa cea mai de preț și anume copiii, prin urmărirea acestora de la naștere cât și pe tot parcursul devenirii acestora, simplificarea procedurilor de adopție și control după adopție, cât și de prevenire a abuzurilor și relelor tratamente aplicate acestora; prevederea de pedepse cu inchisoare pe viață pentru infracțiuni cu privare de libertate sau trafic de persoane; extinderea perioadei de reținere preventivă pentru cercetarea infracțiunilor de acest tip; interzicerea eliberării pe baza viciilor de procedură în cazul infracțiunilor cu violență, crime, lipsire de libertate sau trafic de persoane; interzicerea prescrierii infracțiunilor în cazurile de crimă, viol, lipsire de libertate sau trafic de persoane.
Dreptul la sănătate - dreptul la asistență medicală cât mai aproape de domiciliu. Statul are datoria de a crea unități medicale cu funcții de bază în toate zonele locuite sau cel puțin de a păstra unitățile existente pentru a asigura un timp mic de intervenție și a crește șansele de salvare și recuperare. Consideră m sanatatea o investiție care indirect aduce profit și beneficii economiei, furnizând forță de muncă corespunzătoare cât și o reducere a cheltuielilor generate de tratamente și recuperare.
Dreptul la libertate - dreptul de a hotărî în deplină cunoștință de cauză asupra a tot ce ține de viața și dezvoltarea personală.
Egalitate în drepturi - Dreptul de a accede în mod egal la orice post conform calificării, fără discriminare în funcție de rasă, etnie sau sex sau orientare sexuală. Femeia are aceleași drepturi ca și bărbatul, și poate avea acces în aceleași condiții la orice post în funcție de calificare și aptitudini. Condamnam favorizarea sau împiedicarea anumitor indivizi pe criterii etnice în ceea ce privește accesul la orice funcție sau institutie de învățământ, instituție publică sau administrativă indiferent de structura demografică a zonei.
Dreptul la informație - statul se obligă să pună la dispoziția individului în mod direct și gratuit toată informația legată de legi sau normative pentru ca individul să conștientizeze toate riscurile la care se poate expune prin necunoașterea acestora. Statul se obligă să pună la dispoziția individului în mod direct și gratuit toată informația deținută privind companiile înregistrate în România și performanțele economice ale acestora. Prin lege toate contractele cu participația statului (cu excepția achizițiilor de tehnică militară pentru dotarea armatei și serviciilor speciale) vor fi publice, nici o clauză nu va putea fi secretizată, aceste contracte fiind puse la dispoziția presei și a publicului încă din faza negocierilor; lista domeniilor și a categoriilor de materiale exceptate va fi bine determinată prin lege.
Dreptul la proprietate în cele două ipostaze: proprietatea individuală – statului îi revine obligația de a proteja proprietatea individului prin mijloacele care le are la dispoziție, cât și proprietatea colectivă, adică bunurile aflate în administrarea statului, aceste bunuri aflându-se doar în gestiunea statului și nu în proprietatea acestuia. Prin urmare, statul are obligația de a se îngriji de aceste bunuri și de a informa periodic proprietarii de drept (cetățenii României) cu privire la starea și valoarea acestor bunuri în orice moment, cât și în ceea ce privește parametrii relativi, cum ar fi pierdere și profit.
Așa cum nu există proprietate a statului nu există nici răspundere colectivă a statului. Răspunderea statului se descompune în răspunderea indivizilor de pe toate nivelele de decizie sau acțiune (de la nivelul Guvernului până la cele ale administrației publice şi ale multor întreprinderi economice). Acești indivizi răspund administrativ sau penal pentru toate deciziile luate, cât și pentru toate acțiunile pe care le-au întreprins sau pe care nu le-au întreprins.
Dreptul de a hotărî pentru el prin democrație directă. Democrația directă poate funcționa atât la nivel național, cât și local și ea se poate manifesta în două direcții: în primul rând, referendumuri și consultări ale tuturor cetățenilor cu drept de vot. În al doilea rând, inițiative prin care electoratul propune, atunci când socotește necesar, adoptarea anumitor măsuri. Propunem introducerea și utilizarea cu discernământ a formelor democrației directe, în special a consultărilor impuse, deoarece dacă frecvența acestora depășește în mod sensibil nivelul de participare politică pe care îl poate oferi societatea, ele pot crea un efect advers, de îndepărtare a cetățenilor de procesul politic. Democrația directă este, și ea, un indicator esențial al gradului de evoluție și funcționalitate al unui sistem politic democratic; este și o metodă de îmbunătățire a performanțelor acestui sistem, dar în primul rând este un obiectiv strategic a cărui realizare depinde de întrunirea mai multor factori (participare politică ridicată, stabilitate politică, coeziune socială etc.), așadar ea este un obiectiv pe termen mediu și lung.
Dreptul să se autodefinească și să-și afirme diferența (principiul „Toți diferiți – toți egali”). Libertatea fiecăruia de a face orice, îngrădită doar de libertatea celorlalți, trebuie susținută de o reală toleranță a fiecăruia față de ceilalți, de o acceptare reală a diferenței prin care aleg ei să se definească – statului revenindu-i sarcina de a trasa cu rigoare și justețe limita până la care poate merge libertatea de acțiune a persoanei prin instituții competente și înalt funcționale. Comunitățile, atât comunitatea largă națională, cât și cele locale, trebuie să identifice, printr-un efort de clarificare a valorilor prin care se definesc și a proiectelor majore în care sunt interesate, acele cadre dincolo de care acțiunea individului e considerată vătămătoare.
Dreptul de asociere liberă - refacerea comunităţilor puternice, funcţionale. Comunitatea pe care dorim s-o cream trebuie întemeiată pe o coeziune şi solidaritate reale, care să permită atât materializarea rapidă şi eficientă a intereselor majorităţii, cât şi ocrotirea celor care au nevoi speciale, deoarece se află în situaţii speciale. Comunitatea trebuie să ofere, în măsură în care este posibil, o cât mai bună egalitate a şanselor; nu omogenizarea societăţii, ci crearea posibilităţii ca fiecare să-şi pună cât mai bine în valoare însuşirile (în primul rând prin educaţie, dar şi prin asistenţă medicală, socială etc.). Un rol esenţial în cadrul comunităţii revine familiei ca placă turnantă între indivizi şi societate; familia ar trebui să fie, în general, cea mai restrânsă dar şi cea mai funcţională "comunitate", elementul de bază al comunităţilor mai largi. Stimulăm iniţiativa liber ă . Vedem Iniţiativa liberă ca însuşi mecanismul care produce în economie prosperitatea, în societate pluralismul, în viaţa comunitară dinamismul şi în politică un act de guvernare eficient.
Dreptul la liniște socială - statul trebuie sa-l protejeze pe individ de factori de stres inutili prin asigurarea separării puterilor în stat, funcționarea independentă a justiției, aplanarea conflictelor interne și neangrenarea României în conflicte externe.
A doua dimensiune majoră are în vedere fenomenul cultural. În viziunea noastră singurul mod prin care o națiune poate progresa atât social cât și economic este creșterea nivelului de cultură în toate formele acesteia, indiferent dacă vorbim despre limbă, istorie, cultură tehnică sau managerială.
Valorizarea tradiţiei se referă la găsirea acelor metode flexibile şi creative de păstrare a tradiţiilor româneşti. Formele culturale împlinite în care se regăsesc tradiţiile noastre trebuie păstrate ca atare, ca parte a memoriei colective dar, pentru că nimic nu stagnează în lumea în care trăim, spiritul însuşi care le-a creat trebuie dus mai departe, înspre forme noi de creaţie atât în ceea ce privește folclorul, cât și tradiţiile în creaţia cultă, precum şi tradiţiile tehnice; toate acestea trebuie şi ele să fie pe de o parte păstrate (conservate) ca atare, în formele lor istorice, pe de altă parte cultivate şi duse mai departe.
Ne pronunţăm categoric pentru respectarea legilor şi pentru aplicarea lor în condiţii de perfectă egalitate între cetăţeni. Există însă anumite funcţii pe care legile nu le pot îndeplini, de exemplu aceea de a oferi modele de gândire şi acţiune. În general, legile trebuie să interzică săvârşirea acţiunilor dovedite a fi vătămătoare pentru indivizi sau societate, şi nu să oblige la săvârşirea acţiunilor considerate, în acel moment, că reprezintă binele moral. Aici intervine rolul esenţial al tradiţiei care, departe de a avea doar o funcţie decorativă, oferă modele de gândire şi acţiune. Doar de la acestea plecând poate fiecare să gândească şi să acţioneze liber, într-un mod care îl reprezintă doar pe el; tradiţia este cea care oferă substanţă şi continuitate vieţii în societate, şi fundalul necesar oricărei existenţe private. În acest sens, un capitol special al tradiţiei îl constituie valorile creştine. Ele sunt esenţiale în calitatea lor de principal suport al moralităţii pentru o largă majoritate a românilor. Valorile creştine au un rol esenţial în formarea celor tineri şi în crearea unor raporturi cât mai solide şi mai umane în cadrul comunităţii.
Istoria - Considerăm istoria în primul rând ca motivaţie pentru realizări viitoare, şi nu ca sursă de automăgulire sau consolare ori ca destinaţie pentru evadarea din faţa greutăţilor prezentului. Privită cu discernământ, istoria noastră oferă şi modele de acţiune, şi contra-modele; oferă şi motive de mândrie şi momente de graţie, aşa cum oferă şi momente tragice a căror repetare trebuie evitată. Statul trebuie să promoveze cercetarea și cunoașterea trecutului astfel încât eventualele derapaje în totalitarism sa fie recunoscute din timp și condamnate de opinia publică. Un efort deosebit trebuie depus pentru reconstituirea adevărului istoric și demitizarea acestuia. Numai promovând istoria fără influențele false impuse de regimurile totalitare vom putea percepe poziția corectă a României în lume.
Mândria națională și respectul de sine al românilor trebuie readuse la nivelul normal și natural după exacerbarea forțată din timpul regimului totalitar și depresia post-decembristă. Cetățenii României trebuie să se simtă mândri că sunt români pentru ceea ce fac și posedă în prezent. Incurajăm creșterea nivelului de conștientizare și promovare a valorilor reale, atât personale cât și naționale.
Limba este unul dintre cele mai importante elemente ale tezaurului cultural și unul dintre principalele elemente necesare dezvoltarii individului. Este de datoria statului să încurajeze și să faciliteze folosirea limbii materne în cadrul comunicării intracomunitare, prin comunicare intracomunitară înțelegându-se comunicarea în familie și în cadrul minorității din care face parte individul. Este de datoria statului să încurajeze și să faciliteze folosirea limbii oficiale în cadrul comunicării intercomunitare și în spatiul public oficial. Prin comunicare intercomunitară se înțelege comunicarea între indivizi aparținând grupurilor etnice diferite, iar prin spațiul public oficial înțelegându-se toate instituțiile administrative și politice ale statului.
Învățământul - Acest sector trebuie să fie restructurat din temelie. Nu atât ca structură și împărțire în ani de studii, ci în esența actului didactic, și anume trecerea de la învățământul reproductiv la cel creativ. Evaluarea progresului în procesul de învățământ trebuie să puncteze "valoarea adăugată" în locul capacității de reproducere, stimularea capacităților creative fiind principalul factor de progres.
Artă - Statul va încuraja expresia artistică, atât ca afirmare a valorilor comunității sau individuale, cât și ca mijloace de dezvoltare sau recuperare a indivizilor, statul având în mod special sarcina de a conserva patrimoniul cultural. Fără a încălca dreptul la proprietate se impun anumite obligații si restricții proprietarilor clădirilor de patrimoniu, aceștia având dreptul de a valorifica uzul acestor proprietăti prin activități reglementate în funcție de specificul obiectivului, dar și de a conserva aspectul și structura acestora. Statul va sprijini proprietarii în acest scop numai în cotă parte din costul lucrărilor sau prin preluarea obiectivelor în cazul în care proprietarul nu găsește resursele necesare conservării.
Multiculturalitate - Fenomenul multiculturalității este unul dintre avantajele majore ale României. Promovarea și perpetuarea tradițiilor și valorilor etnice intră în mod exclusiv în sarcina comunităților respective, statul având datoria doar de a crea condiții de colectare, cercetare și păstrare a acestora. Statul va garanta libera dezvoltare și afirmare a valorilor etnice până la limita legii, având dreptul să intervină numai în cazul incălcării legilor în vigoare.
A treia dimensiune majoră tratează mediul, nu doar ca natură înconjurătoare, ci ansamblul tuturor factorilor externi, naturali, socio-politici și economici care înconjoară omul.
Exprimăm viziunea noastră asupra mediului prin două direcții principale și anume:
a) Susținere - Statul trebuie să ocrotească mediul care inconjoară indivizii, iar toate acțiunile pe care le întreprinde trebuie să ducă la îmbunătățirea factorilor ce afectează indivizii, atât pe termen scurt cât și pe termen lung. Acțiuni ca de exemplu:
- protejarea și refacerea pădurilor sau instituirea de norme privind calitatea aerului și concentrația noxelor aplicabile agenților poluanți - pentru un aer mai curat
- interzicerea oricăror lucrări de construcții și reglementarea accesului în zonele protejate - pentru conservarea biodiversității
- asigurarea lucrărilor de îndiguire și amenajare a cursurilor apelor - pentru protejarea vieții oamenilor, a locuințelor și suprafețelor agricole.
- recuperarea suprafețelor agricole prin sprijinirea trecerii de la agricultura de subsistență la microferme cu capacități de procesare.
- refacerea infrastructurii strategice rutiere și dezvoltarea infrastructurii feroviare în vederea reducerii numărului victimelor accidentelor rutiere și reducerii cantității emisiilor de CO2 prin încurajarea transferului traficului de persoane pe calea ferată în defavoarea transportului rutier.
- trecerea răspunderii pentru curățenia spațiilor în sarcina regiilor, unităților administrative, companiilor sau persoanelor ce au în proprietate sau administrare aceste spații - pentru un mediu mai curat.
- mediu economic stabil prin norme fiscale predictibile pentru creșterea nivelului de trai al cetățenilor. Nivelul de trai este unul din factorii principali care afectează omul și dezvoltarea acestuia. Stoparea gradului de sărăcire a populației nu poate fi realizat decât prin măsuri economice de durată, ce permit o planificare realistă a investițiilor și o evaluare corectă a beneficilor returnate.
b) Sustenabilitate - Toate activitățile indivizilor trebuie să se desfășoare fără a epuiza resursele disponibile și fără a distruge mediul, deci fără a compromite posibilitățile de satisfacere a nevoilor generațiilor următoare. În viziunea noastra valorificarea eficientă a resurselor presupune inpărțirea acestora în:
- resurse neregenerabile (strategice) cum ar fi zăcăminte de compuși metaliferi, cărbunele, hidrocarburile etc. a căror exploatare trebuie limitată, fiind garanția supraviețuirii într-o lume viitoare tot mai săracă în resurse. În acest scop se va face o distincție clară între companiile care exploatează aceste resurse și drepturile de a le exploata, acestea din urmă nefiind transmisibile în urma proceselor de privatizare. Aceste resurse vor fi inventariate și evaluate periodic. Rezultatele acestor evaluari cât și date despre companiile care exploatează aceste resurse, cotele care revin statului și respectivelor companii vor fi publice. Licențele pentru exploatarea acestor resurse se vor atribui numai după evaluarea procedeelor folosite și evaluarea riscului pentru mediu, cât și numai după constituirea unei garanții care să acopere costurile refacerii ulterioare a zonei afectate. Se vor interzice folosirea metodelor invazive, cum ar fi exploatarea gazelor de șist sau folosirea cianurilor în procesul de extracție.
- resurse regenerabile cum ar fi energia eoliană sau energia apelor, reciclarea gunoiului sau frumusețile țării. Pentru valorificarea eficientă a acestor resurse trebuie creat un cadru legislativ adecvat:
- reglementarea condițiilor în care se pot construi astfel de amplasamente pentru a nu dauna florei și habitatului natural al faunei din zonă;
- obligativitatea distribuitorilor de energie electrică de a prelua surplusul de energie generat de operatorii casnici prin metode alternative - eolian, fotovoltaic;
- deducerea din impozitul pe profit/venit al cheltuielilor pentru instalarea de sisteme de generare a energiei prin metodele enunțate mai sus.
- obligativitatea colectării selective a gunoiului și autorizarea funcționării operatorilor de colectare a gunoaielor numai împreună cu operatorii de sortare, triere, procesare și recuperare a deșeurilor.
- exploatarea resurselor turistice trebuie încurajată pe de o parte prin creșterea gradului de cultură și instruire a operatorilor și pe de altă parte prin asigurarea căilor de acces la obiective înainte de promovarea acestora.